Honda Accord 2.0 AT Executive facelift
Am avut placerea sa conduc pentru aproximativ doua zile aceasta masina si m-am gandit sa o utilizez exact in aceleasi conditii in care merg cu Civicul (FD1), pentru a putea face (eventual) o comparatie intre ele.
Cu ATR-ul nu-si are rost comparatia; desi poarta acelasi nume – Accord – sunt total diferite inca de la conceptie.
Prima impresie, cu toate ca stiam bine masina din showroom, a fost una foarte placuta, ca de alfel cu orice Honda as intra in contact. Imi plac micile modificari ce s-au facut la faruri, grila frontala si stopuri.
Iar la interior este o adevarata limuzina, mult spatiu si confort. Cum am deschis usa, scaunul electric s-a miscat singur spre inapoi. Am crezut ca face asta pentru a facilita urcarea, dar era vorba de o presetare/memorare a pozitiei scaunului (are doua astfel de memorari). Reglajul electric al scaunelor din fata pe 8 pozitii plus cel lombar (manual) face sa-ti gasesti pozitia la volan ideala, bineinteles daca te “obosesti” sa reglezi si volanul pe adancime si/sau inaltime, astfel incat sa-ti fie cat mai potrivit. Imi place ca te poti juca si cu pozitia sezutului, deci se poate modifica inaltimea genunchilor. Desi poate parea o chestie prea putin importanta, pentru mine nu este deoarece am probleme cu spatele si stau foarte mult in masina. Ori, daca nu ma simt bine la volan, nu-i a buna si apare disconfortul s.a.m.d.
Civicul are insa suportul lateral al scaunelor mai bun si mi se pare chiar mai placuta taria lor, adica nici prea moi, nici prea tari, exact pe gustul meu. Cele de pe Accord erau din piele, ceea ce pe mine nu ma atrage foarte tare, in sensul ca pot renunta oricand la asa ceva.
Urmeaza sa dai cu ochii peste multe butoane si te intrebi care este rolul lor. Putin cam stresant la inceput, dar te obisnuiesti repede cu ele, mai ales cu cele de pe volan si mai ales cand te destepti si afli ca poti da comenzi vocale, putand asfel sa nu te mai intereseze cele de pe consola centrala. Aici mi s-au aprins niste “beculete” si a inceput sa-mi placa foarte tare. Puteai sa-i spui lui nenea japonezu’ (mai nasol ca iti raspundea o tanti-robot in engleza daca greseai : “pardon?” sau “please repeat”) cum vrei sa fie temperatura doar la sofer sau ce post de radio sa caute (frecventa) sau sa-ti gaseasca cel ma apropiat restaurant sau pur si simplu cat e ceasul. O gramada de comenzi vocale, foarte utile pentru a spori confortul si siguranta la volan. Este nevoie insa de ceva exercitiu cu pronuntia asta in engleza (daca ai prune in gura, nu te poti intelege cu fatuca) pentru a profita la maxim de toate acestea.
Sistemul de navigatie (cu comanda vocala si el, dupa cum am mai spus) are un ecran generos si se descurca acceptabil prin Bucuresti. Nu mi-au placut insa culorile, eu fiind obisnuit cu TomTom sau cu iGO si meniul deloc intuitiv si incomplet dupa parerea mea.
Vizibilitatea in fata mi s-a parut buna, nu acelasi lucru pot spune si pentru spate datorita lunetei destul de mici. Compenseaza insa oglinda (cromata) si cele laterale foarte mari.
Eu prefer sa imi dau scaunul foarte jos, volanul maxim spre mine si maxim in jos, iar piciorul sa fie destul de relaxat, nici foarte intins, dar nici foarte strans. Zic piciorul pentru ca de stangul nu prea mai ai nevoie (saracu”!
).
Vorbim de o cutie automata in 5 trepte cu padele pe volan. Doua zile nu sunt chiar suficiente sa-ti faci o parere cat mai completa despre masina, insa de cutia automata pot spune ca mi-a palcut cel mai mult la aceasta masina. Este ce trebuie pentru traficul din Bucuresti. Chiar daca Civicul este mult mai vioi la plecarile de pe loc sau la raspunsul acceleratiei (Accordul 2.0 AT are 11,0 sec 0-100 km/h, fata de 9,1 la Civic 1.8 sau 7,2 la ATR), dupa ce te obisnuiesti cu ce poate masina, totul merge brici. Nu trebuie decat sa fii atent cand se face verde la semafor si sa accelerezi usor (sau tare, dupa necesitati) pana ajungi la viteza dorita si pana ajungi iar la urmatorul semafor. Nu mai trebuie sa “mesteci cu facaletul” si s-apesi pe pedala de ambreiaj a I-a, a II-a, a III-a, iar a II-a, iar a II-a s.a.m.d.
Desi este mai lunga cu aproape 20 cm fata de Civic si mai lata cu vreo 10, am reusit sa ma strecor destul de bine pe stradutele inguste ce le folosesc pentru a evita aglomeratia si semafoarele. Cu parcarea este o problema din cauza spatiilor mici de pe la blocuri sau birouri, dar te ajuta foarte mult senzorii fata-spate si mai ales camera video pentru mers inapoi. Am parcat “in spic” la un supermarket si, la iesirea cu spatele, puteam vedea foarte usor pe ecran daca vine cineva pe calea de acces, chiar daca eram parcat langa o dubita. In mod normal, trebuia sa ies usor-usor pana aveam vizibilitate. Ah, si la trecerea in marsarier se inclina automat si oglinda din dreapta.
Dupa ce ti-ai conectat telefonul la sistemul masinii Hands-Free Bluetooth cu comanda vocala nu trebuie decat sa apesi un buton de pe volan pentru a raspunde la apel si imediat convorbirea se aude in boxe. Iarasi foarte utila chestia asta, sa nu mai stai sa-ti pui casti in ureche sau sa-ti iei vreo amenda pentru ca, bineinteles, uiti sa faci asta la plecare si instinctul iti spune ca trebuie sa raspunzi la telefon indiferent de situatie.
Desigur ca toate aceste sisteme sunt cunoscute si apar pe majoritatea modelelor la constructorii care se respecta. Nu este nimic spectaculos la Honda fata de ceilalti, numai ca ele trebuie scoase in evidenta pentru ca iti fac viata mai usoara/placuta la volan si dai o caruta de bani sa le ai. Modelul cu care am mers costa undeva pe la 33.000 euro cu TVA.
Motorul: cunoscutul 2.0 aspirat, benzina, 156 cai si un cuplu de 192 Nm intre 4100 si 5000 rpm. Foarte elastic, raspunde bine in depasiri, dar cam firav cand vine vorba de plecarile de pe loc. Chiar daca are cuplul mai bun decat Civicul, cele aproximativ 250 kg in plus si raspunsul cutiei automate putin intarziat se simt.
Cred ca pentru gusturile mele 2.4 benzina sau dieselul de 180 CP ar fi mai potrivite.
Despre comportamentul rutier, din pacate, nu am foarte multe de comentat sau cel putin nu am mers destul de mult incat sa-mi fac o parere de ageamiu. Cei aprox 20 km mers pe autostrada si 10 km in afara localitatii nu au fost suficienti. Pot spune insa ca sta pe viraje mai bine decat Civicul, amortizoarele fiind setate pentru un compromis cat mai acceptabil intre confort si stabilitate. Directia asistata electric are un feedback foarte placut. Mi-as fi dorit sa fi fost dotata si cu LKAS si CMBS, dar politica Honda in Romania nu prevede si aceste dotari pentru a tine pretul de achizitie cat mai jos.
Plusuri:
+ cutia automata cu padele in spatele volanului
+ pozitia de condus (scaune electrice cu 8 pozitii si suport lombar)
+ comenzile vocale
+ navigatia
+ camera marsarier si senzorii fata-spate
+ clima pe doua zone
+ comenzile de pe volan si pielea cu care este imbracat volanul
+ calitatea materialelor si a asamblarii
+ spatiul interior (cel putin pentru locurile din fata) si portbagajul
+ pozitia schimbatorului de viteze si a franei de mana
+ directia
+ stabilitatea pe viraje
Minusuri:
- motorul putin cam subdimensionat pentru AT si pentru greutatea masinii (aprox 1500 kg)
- suportul lateral al scaunelor si taria acestora
- spatiile de depozitare si torpedoul
- lipsa keyless
- pretul de achizitie
![[Image: 201696.jpg]](http://alt-a.bitg.net/nightmobile/cars/images2/200000/1000/600/201696.jpg)
